Cele mai romantice versuri de dragoste sunt acele versuri care inspira iubire și emoție. Versurile de dragoste trebuie să exprime sentimentele adânci ale persoanei care le scrie și pot fi scrise în diferite stiluri, de la poezie la rime ritmice. Iubirea este atât de complexă încât poate fi exprimată în moduri infinit mai multe decât putem descoperi. Iată o selecție a unor versuri divine de dragoste.

O Da și o NU

“Frecându-mi inima cu o da și un nu, Sărutându-mi buzele cu un pleoscăit, Mamă m-ai adus aici ca să plâng pentru tine, Să te robesc și să mă condamni la moarte.”

Versurile aparțin poeziei de dragoste a poetului și scriitorului român Nichita Stănescu și exprime profundiata și complexitatea relațiilor. Sentimentele de disperare adâncă sunt transmitate într-un mod romantic, ce conțin două linii care se înlănțuiesc și se completează.

Un prieten bun

“Dar îmi ești prieten, dragul meu prieten, Și când strigi la mine că mă vrei lângă tine,
Mă ascund de privirile lumii și îmi caut dreptatea,
În lumea gândurilor tale învăluite.”

Aceste versuri de dragoste apartin lui Radu Stanca și surprind perfect sentimentele sincerității iubesc. Momentul în care te retragi de la lume și te ascunzi de privirile lumii într-un loc sigur, mai bine zis, în brațele iubitului/iubitei tău, este romantic și magic.

Face ca o mare

“Vreau sa fug pierdut prin tine, să te fac mai mare Și să curgă un nod în gât”;

Aceste versuri de dragoste sunt inserate în poezia semnata de poetul și scriitorul român George Topârceanu. Acestea transmit sentimentul romantic către sentimentul de înălțare, sentimentul transformării și mai ales al apropierii, al lipsei de teama si panică și al libertății.

Muzica ta

“Eu sunt basul muzicii tale, Iar tu sunetele mele,
Iar sufletul nostru curge, Ca un ritm comun”.

Versurile aparțin poeziei de dragoste a lui Filip Munteanu și foarte bine exprime emoția profunda a acestuia. Sunetul basului și alte tonuri de muzică sunt la fel de profunde și intense ca și sentimentul pe care acesta îl poartă. Pe lângă bucuriile disimulate ale dragostei, liniile previzualizează și momentele dificile când totul se destrama și încearcă să se dea înapoi.

Iubirea mea

“Când lunec pe gânduri mă topesc așa cum tu topiktu meu, Chiulesc plimbându-mă prin visele tale și iubirea mea, Cum îngeri stricumpyi slabe și eu mă opresc în gingășie, Să-mi iau o gând proaspăt din culoarea ta”.

Versurile de mai sus sunt scrise de poetul și scriitorul Geama Lavinia și surprind perfect sentimentele profunde care rezultă din privirea îndreptată asupra persoanei, atunci când încerci să îți iei zborul și îți urmezi visurile.

Provocarea

“Și eu voi sta și voi vedea, Și voi accepta provocarea, Să fiu lumina ta și să te văd, Cu ochii tăi că voi vedea, Ca să te fac un pic mai fericit Și să-ți ofer o clipă de dorință.

Versurile de dragoste de mai sus aparțin poetului și scriitorului Valencio Liao. Acestea exprimă sentimentele provocării și sprijinului reciproci între iubiți. Versurile surprind schimbul de sentimente și cooperarea dintre parteneri, oferindu-le un sentiment de împlinire.

Propriul meu Paradis

“Sunt într-un vis, abia iertat, Cu propriul meu paradis arzând,
Am crezut că a dispărut, Dar tu m-ai făcut să-mi amintesc.”

Versurile de dragoste aparțin lui Eugeniu Pop și transmit sentimentul de moliciune și disperare. Potrivit acestora, atunci când ești condamnat la o lume de singurătate, sentimentul tău de redare și mângâiere abia apar atunci când întâlnești iubirea.

Salvați-mă

“Porțile mele se clatină, Lasa-mă să mă ascund în brațele tale, Sunt străin de mine, salvați-mă, Și simt să te fac parte a mea.”

Versurile aparțin poeziei de dragoste a Mariei Cristiana Scidea și conțin sentimentul pierderii și al lipsurilor. Acestea se completează perfect cu sentimentul disperării și al propriului eșec. Sentimentul de salvare se schimbă treptat cu sentimentul de iubire când perechea recunoaște că iubitul/iubita sa este cea care îi completează lipsurile.

Ziua ta și a mea

“Când vine ziua ta și a mea,
Suntem în perfectă armonie, Vertiginile se ivesc prin orizontul meu, Marele meu zeu!”