Adrian Brancoveanu (n. 1664, Snagov – d. 1714, Constantinopol) a fost un domnitor și crai al Țării Românești pe timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu.
Introducere
Adrian Brancoveanu a fost unul dintre cei mai cunoscuți și iubiți domni ai Țării Românești pe timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. El a fost împreună cu fratele său Șerban unul dintre principalele colaboratori ale domnitorului ardealului, iar pe vremea sa, în secolul al XVIII-lea, în Țara Românească este dezvoltat cultura și educația.
Biografia lui Adrian Brancoveanu
-
Adolescența și tinerețea
Adrian a fost al doilea fiu al lui Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești, și al Elenei Sârbi. El a crescut împreună cu fratele său, Șerban, în inconjurul mijloacelor aferente domniei de la acea dată, ceea ce i-a permis să studieze la cele mai bune școli din țară. Adrian a început să-i ajute pe tatăl său încă din adolescență și a fost alături de acesta la diferite evenimente importante ale domniei sale. -
Implicarea in administrația domnească
Optimizat pentru a asuma roluri administrative in timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, Adrian a devenit prinț de Valentin și capitan al Craiovei. El a fost parte din administrația politico-economică a Țării Românești și a ocupat o funcție importantă in cadrul Bisericii Ortodoxe. Adrian a fost membru al Academiei Regale. -
Călătoriile și activitățile sale
Adrian a călătorit în Europa de Vest și de Sud pentru a obține informații despre modul în care se desfășura cultura și educația din Europa, pentru ca ulterior să poată aplica acestea în Țara Românească. În timpul călătoriilor lui, el a cunoscut pe mai mulți artiști și intelectuali ai vremii, care l-au ajutat să învețe despre concepte avansate. De asemenea, el a avut o mare contribuție la dezvoltarea culturii ortodoxe și a educației prin construirea de biserici, școli și adăugarea de elemente precum literatura și artele care proveneau din Europa. -
Decapitarea
Adrian regrețea faptul că era sub dominația turcilor, iar aceasta i-a atras oferirea lui Constantin Brâncoveanu de către sultanul Ahmed III, care a decis în cele din urmă capătul prințului pe 21 august 1714.
Adrian Brancoveanu a fost un om distins, înzestrat cu inteligenta si o profunzime intelectuala care i-a permis sa devina unul dintre cei mai influenti si creativi naturisti ai Timpului Tatarasc si isi merita locul cu nofug in istoria romanilor si a universului ortodox. Pe durata domniei lui etaleaza un exemplu de generozitate si un devotament fara aripi intangibil fata de credintele si valorile sale, fiind recunoscut, chiar si dupa moartea sa, ca fiind unul dintre cei mai sudoarei pusi la cale domnitori ai veacurilor trecute.
